1) Dinții bebelușului se formează încă din viața intrauterină, ei fiind încapsulați la nivelul maxilarelor nou-născutului încă de la naștere.
2) Igiena orală a copiilor trebuie să înceapă încă din primele luni de viață, părinții fiind sfătuiți săcurețe gingiile bebelușului cu un tifon curat, după hrănire.
3) Încă de la apariția primilor dinți de lapte, se recomandă periajul dentar cu o periuță specialăpentru copii de minim 2 ori pe zi.
4) Periuța de dinți ar trebui înlocuită la maxim 3 luni sau după fiecare perioadă de boală.
5) Cel mai eficient mod prin care copiii deprind obiceiurile legate de igiena orală sunt prin exemplul părinților sau al fraților mai mari. Astfel părintele spală dinții copilului până la vârsta de 3 ani, apoi între 3-7 ani copilul își spală singur dinții, iar părintele completează, iar ulterior până la vârsta de 12 ani copilul spală singur, dar părintele supraveghează. Îmbunătățirea tehnicii de periaj se realizează prin consecvența acestuia și păstrarea unui program bine stabilit al igienei orale.
6) Cantitatea necesară de pastă de dinți depinde de vârsta copilului. Micuții până în 3 ani au nevoie de o cantitate egală cu un bob de orez, iar cei între 3 și 6 ani egală cu un bob de mazăre.
7) Ața dentară în cazul copiilor poate fi folosită ca metodă de igienizare a cavității bucale complementară periajului din momentul în care aceștia au erupți 2 dinți care se ating.
8) Părinții ar trebui să verifice periodic dinții micuțului, iar în cazul apariției pe aceștia a petelor albe sau maronii, să programeze o vizită la medicul stomatolog deoarece există posibilitatea ca respectivele pete să fie carii la debut.
9) Pe lângă momentele în care se impune vizita de urgență la medicul stomatolog: traumatisme, carii etc, controalele periodice și igienizările profesionale regulate ar fi bine să nu lipseascădin programul celor mici.
10) Prima vizită la medicul stomatolog ar trebui să aibă loc imediat după erupția primilor dinți de lapte.
11) Printre temerile copiilor raportate la controlul stomatologic se numără frica de separare de părinte, de durere, de necunoscut sau de doctor. Astfel părintele și medicul constituie o echipă care pune bazele unei comunicări solide în ceea ce privește manoperele care urmeazăsă fie efectuate și crearea unui mediu în care cel mic să se simtă înteles și în siguranță.
12) Este important ca micuțul pacient să nu fie amenițat în nicio circumstanță că va fi dus la doctor, acest aspect primește astfel o conotație negativă, copilul trăgând concluzia că mersul la medic este o consecință negativă a lucrurilor pe care el le face.
13) Prima vizită la medicul stomatolog ar trebui să fie de cunoaștere și acomodare, de aceea copiii care nu merg din timp la control și se prezintă în cabinetul de medicină dentară doar în cazul unei urgențe, au un risc crescut de a dezvolta anxietate raportat la procedurile stomatologice.
14) Înainte de vizita la medicul stomatolog, părinții ar trebui întotdeauna să explice copilului ceea ce urmează să se întâmple, pe înțelesul acestuia, cea mai bună abordare fiind adevărul. Părinții ar trebui să explice celui mic că este necesar să stea cu gurița deschisă pentru a i se număra dințișorii și că medicul va folosi diverse instrumente speciale. Astfel, de ajutor pot fi jucăriile cu truse medicale care să îl facă pe copil să se familiarizeze cu mersul la medic .
15) Mulți părinți consideră inutilă tratarea dinților de lapte, însă dacă tratamentul acestor dinți nu este realizat la timp, pot fi afectați și dinții permanenți (definitivi) sau pot apărea incongruențe dento-alveolare, adică dezvoltarea unor înghesuiri sau a unei mușcături greșite, necesitând ulterior tratament ortodontic (aparat dentar).
16) Erupția dinților de lapte incepe în jurul vârstei de 6 luni și se încheie în jurul vârstei de 2 ani și jumătate.
17) Erupția primului molar permanent se produce în jurul vârstei de 6 ani, fiind un dinte care nu cauzează căderea altui dinte de lapte, astfel este des confundat de părinți cu unul temporar. Din cauza acestui fapt, molarul de 6 ani devine dintele cu cele mai multe complicații date de caria dentară, ajungandu-se chiar la necesitatea extracției acestuia de la o vârstă fragedă.
18) Pentru prevenirea cariilor, controlul regulat la medicul stomatolog este esențial. Astfel molarul de 6 ani putând fi sigilat pentru a preîntâmpina formarea viitoarelor leziuni carioase sau pierderea lui.
19) Sigilarea dentară constituie aplicarea unui material special pe suprafața dinților, scăzând astfel drastic riscul de a dezvolta carii dentare și complicații ale acestora.
20) Structura externă a dintelui se numește smalț și reprezintă cea mai dură structură din organismul uman, dar atacul acid repetat făcut de placa bacteriană (depuneri de alimente, bacterii) duce la formarea leziunilor carioase. De aici, derivă importanța periajului corect și a folosirii aței dentare cu rolul de a îndepărta această placă bacteriană și de pe suprafețele inaccesibile periajului, adică dintre dinți.
21) Pe lângă carii, placa bacteriană poate duce la apariția gingivitei. Cele mai întâlnite simptome în cazul gingivitei la copii sunt inflamarea țesutului gingival, înroșirea acestuia sau halitoza (respirație urât mirositoare). Igiena corectă a cavității bucale scade riscul apariției plăcii bacteriene și implicit a cariilor dentare sau a gingivitei.
22) Numărul total al dinților de lapte este de 20, iar al celor permanenți 32 în cazul pacienților cu toate cele 4 măsele de minte prezente.
23) Printre manifestările erupției dentare se pot număra: prurit gingival (mâncărime), hipersalivație (salivă în cantitate crescută), agitație, stări febrile, inapetență (poftă de mâncare scăzuta), ducerea degetelor sau a altor obiecte în gură.
24) Prin alăptatul la sân, copilul stabilește un model adecvat de respirație nazală și postura corectă a limbii. Astfel alăptatul pregătește și îmbunătățește musculatura structurilor orale responsabile de respirație, înghițire și vorbire.
25) Alăptarea la sân facilitatează dezvoltarea unei ocluzii (mușcaturi) corecte, evitandu-se astfel pe viitor tratamentele ortodontice lungi sau extracțiile în scop ortodontic (de așezare a dinților pe arcadă).
Copiii n-au știut niciodată să iși asculte părinții, dar au reușit întotdeauna să ii imite. Să fim un exemplu bun de urmat pentru ei! Zile cu zambete! 😊