Cine nu are nevoie sa auda lucruri pozitive, incurajari, cuvinte frumoase?
Ce copil nu s-ar simti oare incurajat sa auda cat mai des de la parinti cuvinte calde? Incurajarea este mult mai importanta decat orice alt aspect al cresterii si educarii copilului.
Fiecare copil are nevoie de incurajare continua asa cum o planta are nevoie de apa. El nu poate creste, nu se poate dezvolta si nu poate castiga sentimentul ca apartine unui grup fara sa fie incurajat.
Copiii raspund provocarilor vietii cu o mare dorinta de a reusi, de a-si perfectiona abilitatile si de a-si depasi sentimentul de ”micime” in fata adultilor.
A incuraja consta si in a evita descurajarea atat prin umilinte, cat si prin supraprotectie. Orice actiuni sau cuvinte care sustin lipsa increderii in sine a copilului constituie o descurajare din partea noastra si ori de cate ori sustinem copilul in a-si stabili un sine increzator si curajos, oferim incurajare.
Dragostea parinteasca este demonstrata prin incurajarea continua astfel incat aceasta sa conduca spre independenta copilului. Aceasta independenta trebuie cultivata inca de la nastere si sa continue pe tot parcursul copilariei. Nu este potrivit sa asteptam varsta adolescentei pentru a contribui la formarea acestor abiliati. Ele se construiesc pas cu pas inca de la varste mici. Copilul nostru are nevoie de indrazneala, de curaj. Sa-l ajutam sa il obtina. Si sa il mentina.
Este foarte important sa ne incurajam copiii, cu toate ca uneori, pentru ceea ce le place sa faca, nu au nevoie de incurajare ci doar de o certificare. Merita sa ii ascultam pe copiii nostri, nu sa ne dorim doar sa-i directionam catre un anumit lucru. Sa le cream aceasta oportunitate pentru ca ei sa-si traiasca viata asa cum simt si isi doresc ei..
Nu trebuie doar sa stam langa ei si sa ne uitam spre idealurile pe care le avem noi pentru ei, ci sa ne uitam in ochii lor, sa-i ascultam mai des, sa povestim. Este nevoie de timpul acela pe care sa il “pierdem” impreuna.
Din pacate din ce in ce mai rar avem timp de stat linistiti la povesti.. Haideti sa ne facem timp sa ascultam si sa le spunem copiilor cat de mult ne place sa-i auzim istorisindu-ne tot felul de povesti, din realitatea lor de zi cu zi, povesti de suflet.
In rolul de parinti, ne simtim responsabili de felul in care ne incurajam copiii sa faca anumite alegeri. Probabil in gandurile tale a incoltit deja intrebarea: Am procedat in avantajul copilului sau pentru propriul meu confort? Oare am ales ce este mai bine pentru copil sau pentru mine? Vom regreta mai tarziu?
De multe ori cu totii alegem calea cea mai simpla. Aceea de a le spune permanent copiilor cum sa gestioneze anumite situatii. Convinsi ca ”eu stiu mai bine” nu le dam copiilor sansa sa faca propriile alegeri. Trebuie sa ne gandim si sa gasim un altfel de abordare a problemei si asta putem face numai iesind din zona noastra de confort .
Multi copii simt toata greutatea lumii atunci cand se incurca, cand gresesc. Le este frica sa nu-si dezamageasca parintii si profesorii. Ceea ce trebuie sa auda este ca este normal sa mai si greseasca, dat fiind ca pot invata ceva din situatiile respective. Gandeste-te cate lucruri ai facut gresit cand erai de varsta lui. Acestea sigur au avut un rol si un ecou in dezvoltarea ta si in devenirea unui adult responsabil. Da-i si lui aceasta sansa!
Cu siguranta mai tarziu va veti uita inapoi si veti privi cu mandrie la tot ceea ce ati realizat!
Stiu ca esti mandru de el si cred ca ar trebui sa fii mandru si de tine!
Sunt atat de multe cuvinte frumoase pe cat de simple, pe atat de puternice, prin care putem reamintii copiilor ca sunt iubiti si apreciati indiferent de situatie.
Sunt atat de multi copii care fac tot posibilul, zi de zi, sa-i faca mandri pe parintii lor, copii care se bucura apoi sa auda un simplu : Sunt mandru de tine.
Fi mandru de copiii tai pentru ca si ei sunt mandrii de tine!
Haideti sa avem incredere in abilitatile copiilor nostri si sa vedem ce pregrese uimitoare fac, cand stiu ca sunt incurajati! Iar atunci cand lumea nu are incredere in abilitatile lor ,ei sa aiba capacitatea de ignora si de a persevera pe drumul lor asemeni broscutei din povestea urmatoare:
Povestea Broscutei Surde
Povestea Broscutei Surde este o parabola cu autor necunoscut
Cateva broscute si-au propus sa organizeze, pe malul unui lac, un concurs pentru a vedea care dintre ele poate sa ajunga in varful unui turn, ce se inalta semet.
O multime de spectatori curiosi s-au adunat pentru a urmari cursa si pentru a le incuraja pe broscutele din curajoase. Se auzea cum susoteau intre ei despre cat de inalt este turnul si cat de periculoasa este aceasta intrecere. Despre cat de obositoare va fi incercarea si despre indoiala lor ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga pana sus.
Cum s-a dat startul, broscutele au inceput sa se catere vioaie, insa de jos auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, altii necunoscuti, cum strigau pline de teama: “N-are rost, turnul este prea inalt! Opriti-va, sunteti in pericol, o sa cadeti!”
Pe rand, tot mai multe broscute au inceput sa se resemneze si una cate una au abandonat cursa.
Numai una singura a continuat sa se catere cu incapatanare mai departe.
Nu voia cu nici un chip sa renunte! La final, ea a fost singura care a ajuns in varful turnului, cand nimeni nu mai credea ca o sa se-ntample!
Toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit sa faca un efort atat de mare, asa ca au mers sa o intrebe.
Asa se afla ca broscuta invingatoare era SURDA!!! In tot acest timp a crezut ca cei de jos o incurajau!
Morala:
Nu asculta niciodata de oamenii care au obiceiul de a fi intotdeauna negativisti si pesimisti… fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Fii mereu increzator si optimist! Si, mai ales, fii pur si simplu “SURD” cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile.
Nota: Povestea Broscutei Surde, prezentata mai sus, nu este creatie proprie, ci este preluata, cu autor necunoscut.
.
Incurajeaza-ti copilul!
05 Iulie 2021
